miercuri, 22 iunie 2011

Agnita

Fiind de fel din zona Sibiului, în copilărie am tot auzit de Agnita. Mi se părea un loc simpatic, misterios.
Anii au trecut şi având de gând să vizitez bisericile fortificate săseşti din zonă, am realizat că Agnita e chiar în centrul perimetrului Sibiu-Mediaş-Sighişoara-Braşov (şi nu departe de centrul geografic al României - Dealu Frumos). Am citit că au şi un muzeu: Muzeul Văii Hârtibaciului. Mi-am spus atunci că musai trebuie să vizitez orăşelul, care trebuie să fie o adevărată placă turnantă a zonei, turistic şi cultural.
Mă tot întrebam cu ce se deosebeşte Agnita de alte aşezări din zonă. De ce ea a ajuns orăşel iar restul au rămas sate? Răspunsul se poate găsi în faptul că încă din evul mediu Agnita avea dreptul de a ţine târg şi, fiind la răscruce de drumuri, s-a dezvoltat. Ulterior, o cale ferată îngustă a legat Agnita de Sibiu şi Sighişoara. Astăzi necirculată, "Asociaţia Prietenii Mocăniţei" încearcă să reînfiinţeze linia spre Sibiu în scop turistic. Ajutaţi de autorităţile publice, sunt convins că un asemenea demers ar avea succes.
Experienţa mea la Agnita nu s-a ridicat la aşteptările, foarte mari, ce-i drept, pe care le aveam. Am avut şi un pic de ghinion. Tentativa de a vizita biserica a fost zădărnicită într-o vânătoare nefructuoasă (una din puţinele) după cheie. Era duminica după slujbă, preotul şi ajutorul său erau plecaţi din sat cu obligaţii.
Muzeul Văii Hârtibaciului era şi el închis pentru reorganizare. De afară clădirea e superbă, cu acoperiş ardelenesc cu pantă frântă, aşa cum îmi plac mie.
Nu mai rămânea decât să admir liniştea asurzitoare de pe strada principală a burgului. Frumoase case, toate înşirate cuminţi, nici renovate dar nici degradate. O atmosferă îngheţată în timp şi cu mare potenţial de valorificare în folosul celor care fug de nebunia marilor oraşe. Când s-o redeschide muzeul, când o fi biserica deschisă şi cu informaţii clare privind unde se găseşte cheia (cum e la Câlnic) şi când o să se refacă Mocăniţa, Agnita va rupe gura târgului, ca să îmi permit un mic joc de cuvinte. Dacă Sighişoara şi Mediaş au reuşit, de ce nu ar reuşi şi ea?

Agnita

I always heard in my childhood of Agnita and it sounded to me like a mysterious and interesting place.
The years have passed and when I wanted to visit the Saxon fortified churches, I realised Agnita is right in the middle of the Sibiu-Mediaș-Sighișoara-Brașov perimeter. It is not far from Romania's geographical center - Dealu Frumos, and also has a museum: Muzeul Văii Hârtibaciului . I thought Agnita would be a real strategic knot for visiting the area.
I was wondering why Agnita grew into a town and the rest of the places around it are mere villages. Maybe because ever since the Middle Ages Agnita had a fair and later it also got a small gauge railroad linking it to Sibiu and Sighișoara. Nowadays it is closed, but there is an association, Friends of the Mocănița (Asociația Prietenii Mocăniței) that are trying to put it back on track, so to speak. Public authorities should help them in this endeavour.
My experience in Agnita did not meet my very high expectations. I also had a bit of bad luck. I was unsuccesfull in finding the man with the key to the fortified church (a rare occurance). The Museum of Hârtibaci Valley was closed for inventory so I could only admire the exterior of this fine example of Transylvanian architecture. I was left to observe the deafening silence of the main road of this sleepy burg. Rows of nice houses, neither restored, nor in bad shape. A small town frozen in time, with a lot of potential for tourism, by its location. The museum shall reopen (it is open now), maybe someone shall put a sign with where the key is foud, like in Câlnic and someday flocks of tourists shall take the railway, making Agnita a success story like the larges cities of Mediaș and Sibiu, so close to it.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu