vineri, 16 decembrie 2011

Palatul Reginei Maria de la Balcic

Cuvintele sunt neputincioase iar imaginile sărace pentru a descrie Palatul Reginei Maria a României de la Balcic, aşa că vă voi împărtăşi doar câteva impresii şi păreri personale, în speranţa că vă veţi face timp, data viitoare când veţi fi la mare "la bulgari" sau la noi, să ajungeţi și în orăşelul Balcic.
"Cuibul liniştit" cum este numit micul palat inspirat din arhitectura balcanică, se află într-un labirint de grădini orizontale şi verticale, unde cactuşii se învecinează cu cascadele, colţurile umbroase cu soarele litoralului, pâlcurile de pădure deasă cu orizontul distant şi de un albastru orbitor al Mării Negre. Un adevărat domeniu însorit, pe dealurile pe dealurile orientate spre sud de la Balcic, vechea Cavarna. Cuplul regal, vizitând locurile, a ales să construiască acolo o reședinşă regală. Din nefericire, Regele Ferdinand I a murit în 1927, la doar un an după începerea construcţiei palatului. Acesta şi grădinile vor purta astfel exclusiv amprenta sensibilă a Reginei Maria.
Domeniul palatului este înţesat de colţişoare pitoreşti şi cu o mare încărcătură simbolică pentru viaţa Reginei Maria. În prezent, vizitatorilor li se oferă vizită sub formă de circuit, unul întortocheat, care începe de la intrarea cu turnul foişor. În apropiere se află Grădina lui Mircea, cu statuia unui cavaler ce îl reprezintă pe fiul cel mai mic al reginei, care s-a stins din viaţă la doar 3 ani. Cărarea urcă spre o vilă impunătoare unde se vând vinuri unice, ce se găsesc doar la Balcic. Unul dintre ele este numit "Regina" şi este licoros. Din acel punct înalt se vede marea până departe, iar jos, acoperisul Cuibului liniștit, micul palat. Acesta se poate vizita şi în interior. O parte din mobilierul original s-a păstrat, dar vizitatorul va fi uimit cât de simplă este această reşedinţă regală, Regina Maria căutând aici liniştea, nu fastul.
În capătul cel mai îndepărtat al domeniului se află Capela Stella Maris, locul cel mai încărcat de însemnătate, de spiritualitate. Este capela unde Regina Maria se ruga și totodată locul unde, conform ultimei sale dorinţe, a fost adusă inima sa, trupul său odihnindu-se în necropola regală şi voievodală de la Mânăstirea Curtea de Argeş.
Astăzi, Balcic nu mai este domeniu regal, nu se mai află nici în România, nici inima Reginei Maria nu se mai găseşte în mica criptă din Capela Stella Maris (a fost păstrată o vreme la Bran, apoi la Bucureşti). În 1940 Cadrilaterul, Dobrogea de sud, a fost retrocedat Bulgariei, după Tratatul de la Craiova de pe 7 septembrie. României i se răpiseră deja Basarabia, nordul Bucovinei şi nordul Transilvaniei iar renunţarea la Cadrilater a părut, în comparaţie, un sacrifiu mai mic și chiar just faţă de ţara vecină care pierduse provincia într-o enormă lovitură de poker hazardată în 1913 (Al Doilea Război Balcanic).
Astăzi plângem Basarabia și Bucovina, dar Cadrilaterul aproape l-am uitat. Aproape. Nu ne amintesc de el gânduri revanşarde, ci frumosul palat de la Balcic. Îl vizităm vrăjiţi de frumuseţile sale şi suspinăm (peste tot am întâlnit români) dar în fond ne putem gândi că el constituie un fel de dar pe care l-am făcut Bulgariei odată cu retrocedarea provinciei și că totodată, Balcic nu mai este doar cuibul liniştit al Reginei Maria, ci şi simbolul prieteniei şi bunei înţelegeri regăsite între ţări vecine, un patrimoniu ce ne este comun.

Queen Mary's Palace in Balchik

Words are powerless and images poor to describe Queen Mary’s Palace in Balchik, so I shall give you just a few personal impressions, hoping that next time you go to the Bulgarian or Romanian seashore, you shall also visit the small town of Balchik.
“The quiet nest” is the name of the little palace inspired from Balkanic architecture. It is found in a labyrinth of horizontal and vertical gardens, where cacti neigbour waterfalls, shadowy corners the sun of the litoral and dense forest patches the distant and blinding blue horizon of the Black Sea. The domain is bathed in sun, on the south-facing hills of Balchik, the old Karvuna. The royal couple of Romania, visiting the place after World War I, chose to build a summer residence. Unfortunately, King Ferdinand passed away in 1927, just a year after construction began. Thus, the palace and gardens shall bear the sensible mark of Queen Mary.
The gardens have a lot of features, all bearing a special meaning for Queen Mary. Tourists can visit in winding a circuit which starts at the entrance tower. Close by is Mircea’s garden, with the statue of a knight, representing the queen’s youngest child, who died an infant. The path climbs to an imposing villa where you can purchase unique bottles of wine, only to be found on the Palace grounds. One of them is named “Regina” and is very sweet tasting. From that high point one can see the Black Sea very far out. Underneath, on the shore, is the “Quiet Nest”, the small palace, that you can visit in the interior too. Part of the original furniture and some objects have remained, but the visitor shall be astonished how simple this royal residence is, Queen Mary coming here for peace, not pomp.
In the farthest corner of the domain in Stella Maris Chapel, a place full of meaning and spirituality. This is the chapel where Queen Mary prayed and where, according to her wishes, her heart was brought to rest after she passed away in 1938, while she rests at Curtea de Argeş Monastery, the royal and princely necropolis.
Today, Balchik is no longer a royal domain, it is no longer situated in Romania and Queen Mary’s heart is no longer at Stella Maris (it was brought in Bran, then Bucharest). In 1940 the Quadrilateral, Southern Dobruja, was given back to Bulgaria after the Treaty of Craiova of September 7th. Besserabia, northern Bukowina and northern Transylvania were already taken by The Soviet Union and Hungary respectively so giving up Southern Dobruja seemed, comparatively, like a smaller sacrifice, even a just one, to a country that lost it in a huge and adventurous poker move in 1913 (The Second Balkan War).
We still mourn the loss of Besserabia and northern Bukowina, however, we have almost forgotten about Southern Dobruja. Almost. We are reminded of this province not by revanchist thoughts, but by the beautiful palace in Balchik. We visit it enchanted by its beauty and cannot but sigh (I have met a lot of Romanians visiting) but in the end we can consider it a sort of gift we made Bulgaria while returning the province and that at the same time, the palace in Balchik is no longer only Queen Mary’s quiet nest, but also the symbol of the refounded friendhip and good understanding between neighbouring countries, a common heritage.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu