miercuri, 14 iunie 2017

Mânăstirea Galata

Când am vizitat Mânăstirea Galata, era o vreme de câine și un frig de crăpau pietrele. 
Locul se găsește ușor: pe șoseaua Nicolina, la două stații după Podul Roș, se face pe dreapta șoseaua Tudor Neculai iar apoi strada Mânăstirii.

Am căutat-o anume și nu concepeam să plec din Iași fără să o văd, făcând parte din mânăstirile fortificate ale orașului. Mai are și un nume sonor, istoric, de care auzisem. Curând se înfățișa, măreață, în fața mea.

Mânăstirea a fost fondată în anul 1583 de domnitorul Petre Șchiopul și poartă numele unui cartier din Constantinopol, loc de exil pentur domnitorii aflați în așteptarea firmanului de înscăunare în principatele române.

Pe portă se află, în mod interesant, blazonul familiei Sturdza, din nou cu interesantul simbol al clepsidrei înaripate. Probabil ilustra familie s-a numărat la un moment dat printre binefăcători.

Aflat de 4 ori pe tronul Moldovei (în intervalul 1574 și 1591) ctitorul, Petru Șchiopul, era de fapt din dinastia munteană a Basarabilor. Domniile i-au fost întrerupte de o serie de pretendenți, printre care legendarul Nicoară Potcoavă, imortalizat în romanul lui Mihail Sadoveanu
Detaliu interesant: lui îi datorăm supraviețuirea celebrului portret al lui Vlad Țepeș, având în vedere că domnitorul l-a luat cu el în exilul din Tirol, după ultima domnie (1591) iar tabloul s-a păstrat, până în zilele noastre, la castelul Ambras din Austria.

Detaliu romantic: în ctitoria sa, pe care nu a apucat să o mai termine, s-a căsătorit în secret domnitorul cu Irina Botezat, o femeie din popor, cu care avea un fiu, Ștefan.
Apoi, după exilul domnitorului, mânăstirea a fost îngrijită de fiica sa, Maria, care a salvat-o de la ruinare. 

Zidurile de incintă ale mânăstirii au fost înălțate abia mai târziu, în anul 1735.

În timpul Eteriei, la Mânăstirea Galata și-a stabilit cartierul general Alexandru Ipsilanti.

După seculalizarea averilor mânăstirești, Galata a servit ca biserică parohială iar, în perioada interbelică, a fost închisoare.
Timp de zece ani, între 1961 și 1971, mânăstirea a fost restaurată, fiind reconstruit și palatul domnesc, ce se ruinase de-a lungul secolelor.

Biserica este masivă, m-a impresionat, din exterior. Din punct de vedere arhitectural, specialiștii identifică elemente ale arhitecturii muntene, ce se îmbină cu cele tipic moldovenești (intrarea dinspre latura sudică, ocnițele...).

Vremea neprielnică, faptul că am găsit biserica închisă, toate astea fac că nu m-am bucurat așa de mult de vizită. Mi se părea prea goală curtea, după vizite la obiective precum Golia și Cetățuia, mai ales. Sunt convins, însă, că a fost o impresie conjuncturală și aștept ocazia de a revedea, deschisă și sub cer albastru Mânăstirea Galata. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu