marți, 27 martie 2018

Marea Adunare Centenară de la Chișinău

Nu concepeam să nu particip la Marea Adunare Centenară, spuneam prietenelor din mașină, pe drumul de întoarcere de la Chișinău. Încă un drum de 7 ore din cele multe făcute peste și dinspre Prut. 
Trebuie spus că drumul nu începusă sub auspicii prea bune: o furtună de zăpadă mă forțase să amân plecarea de vineri până sâmbătă, cu emoții că drumurile nu erau deblocate (am găsit niște plăci de gheață pe la Coșereni...). Mi se părea că natura nu ține cu noi, într-un moment așa important.

There was no way I was going to miss the Great Centennial Gathering, I said to friends in my car, on the way back from Chișinău. Another one of those 7 hour drives.
I must say that things were looking bleak on Friday, because of a snow storm. I delayed my departure for Saturday, unsure if roads would be open (there was some ice on the way, too). I felt nature was against us, in such an important moment.

Până la urmă drumul s-a uscat, mai ales dincolo de Focșani. / Finally, the road was clear and dry.

Ba mai mult, natura ne recompensa pentru cele suferite cu peisaje superbe sub cer albastru. 
Even more, nature was making amends offering us superb landscapes under blue skies.


Chișinăul aștepta la fel de frumos, senin, în haine de sărbătoare. 
Chișinău was equally beautiful, clear, looking its best.

Ștefan cel Mare ne aștepta, precum mereu. / Stephen the Great was waiting for us, as always.

Iar noi nu l-am dezamăgit! / And we did not let him down. 

Prietenii erau la datorie. Tinerii de azi... / Friends were there. Young people...

Tinerii de la Marea Adunare Națională... / Young people from the Great National Gathering...

Tinerii care au apucat România Mare... / Young people from Great Romania.

"Anul Centenar reprezintă un moment oportun de săvârșire a unui act de justiție, în concordanță cu istoria poporului nostru, cu normele de morală și de drept internațional. Pledăm pentru revenirea definitivă a populației dintre Prut și Nistru la trupul Patriei-Mamă, România."

"The Centennial represents a timely moment for the realization of an act of justice, according to the history of our people, with the moral norms and international law. We advocate the definitive return of the population found between the Prut and the Dniester to Romania, its motherland."

sâmbătă, 17 martie 2018

Refugiul Piscul cu Brazi / Buila Vânturarița

Într-una din zilele petrecute la Cabana Cheia, am făcut un traseu pentru a ne dezmorți, idee cu atât mai bună cu cât a fost singurul mod de a vedea mai multă zăpadă pe munte.

While staying at Cheia chalet, we went out on a trail for a couple of hours. That's how we got to see some snow, because the warm weather did't allow it to settle in the valley.

Destinația a fost Refugiul Piscul cu Brazi, din spatele cabanei, prin pădure, pe un traseu ușor, foarte bine marcat.

The final destination was the Pine tree refuge. The trail started behind the chalet. It was easy and clearly marked.

Nu a durat mult și stratul de zăpadă acumulat era chiar gros, după cum se vede față de stâlpul cu marcaje.

Soon we got to areas with a lot of snow. The markings are buried in it. 

Chiar și așa, din fericire, cărarea era făcută deja. / Fortunately, the path was broken.

Ziua era frumoasă iar pe alocuri ieșirea din pădure ne lăsa să vedem până departe peste văi. / The weather was beautiful.

Încă puțin până la refugiu! / Just a little until the refuge.

Și am ajuns!
Am găsit refugiul foarte curat, este încăpător, cu paturi suprapuse, din lemn. Totuși, parcă nu sunt pregătit psihologic, încă, pentru o noapte în așa condiții, iarna. Deși, cu echipamentul potrivit, înțeleg că nu e nicio problemă.

And we have arrived!
We found the refuge in very good order, neat. It has wooden bunk-beds. However, I don't think I want to sleep in there, at least in winter. However, friends say that with the right equipment, it's no problem.

Traseul continuă după refugiu, noi însă am revenit la cabana Cheia pe același drum, bucuroși de ieșirea la zăpadă și de vremea bună.

The path continues after the refuge for those who want to explore further (but keep safe!)

sâmbătă, 3 martie 2018

Cabana Cheia - Buila Vânturarița

Întâlnirea cu o gașcă de munțomani mi-a prilejuit prima ședere mai lungă pe munte și totodată primul revelion, într-un loc unde doream demult să ajung: Buila Vânturarița. Destinația a fost cabana Cheia, pornind din satul omonim pe DJ654 până la bifurcația spre schitul Pahomie. Am oprit la schitul Iezer, așa cum am povestit. La bifurcație, fiind mai mult loc, am lăsat mașinile și am luat-o spre dreapta, pe drumul forestier.

A group of friends who love trekking gave me the opportunity to spend several days on the mountain, for New Year's Eve in a place I wanted to see for a ling time: Buila Vânturarița. The destination was Cheia chalet, starting from the village with the same name, on DJ654 until the crossroads to Pahomie monastery, then onward on a forest road. We stopped at Iezer monastery on the way, then we left the cars at the crossroad and took the road to the right.

gașca la plecare / ready to go

Am nimerit zile excepțional de frumoase iar ora matinală ne-a permis să surprindem un soare minunat în pădure.

The weather was beautiful and the sun really brought out the vivid forest colors.

Totuși, după ce am luat-o la pas prin defileul îngust prin care se afundă drumul forestier, am dat de gheață, zăpadă și răcoare.

It got gloomy and cold, however, as we descended in a deep valley.

Companie ne-a ținut pârâul Cheia pe alocuri zgomotos și învolburat, ce se furișa printre versanții abrupți.
The Cheia stream opened a deep path in the mountains.

Drumul e foarte simplu, nu e necesară orientarea după mușchii copacilor, dar în caz de nevoie, se poate și asta. Pădurea e bătrână, frumoasă, în mare parte neatinsă, fiind chiar la liziera parcului național Buila - Vânturarița, cel mai mic și mai recent din România.

The road is easy and straightforward. The forest old; it's at the edge of Buila - Vânturarița National Park, which is the smallest and most recent in Romania.

După un timp regăsit soarele. / We found the sun again.

Și chiar câteva izvoare, foarte utile pentru a reîmprospăta rezervele de apă. Sunt 4 de ore de mers de la bifurcație la cabana Cheia.

Several streams allow us to replenish on the way. It is a 4 hour walk to Cheia chalet.

Tunel! Da, la un moment dat, drumul forestier, amenajat, potrivit celor discutate cu localnicii, prin anii 1980 pentru exploatări forestiere, trece printr-un tunel care scurtează mult drumul. Înghețat și neiluminat, tunelul Cheia este totuși foarte scurt și se vede permanent "luminița de la capătul tunelului".

Tunnel! Yes, the forest road, once used for logging, goes under the mountain in a short, unlit tunnel, built in the 1980's.

Panou la intrarea în tunel cu lista principalelor obiective turistice din Parcul național Buila - Vânturarița.

Information panel at the tunnel entrance, mentioning that you are in Buila - Vânturarița National Park and its attractions.

Alt panou, la răspântia dinspre Pahomie. / Another panel, at the crossroad to Pahomie.

silogisme forestiere

Syllogism: "The forest and Romanians are brothers. Don't forget you are Romanian".

Mordor! Nu chiar, doar versantul nordic la ieșirea din tunel. Gata cu soarele!

Mordor! Well, not really, only the north face at the tunnel exit. No more sun!

Omul - încă mic în comparație cu natura. / Man - still small compared to nature.

Restul drumului până la cabană, mai puțin de o oră, este o coborâre lină ce se termină cu ultima provocare: traversarea unui pârâu înghețat, dar foarte puțin adânc.

The remainder of the road to the chalet is a one hour long descent with one last challenge: fording a shallow icy river.

Rustică așa cum trebuie: cabana Cheia! / Cheia chalet: delightfully rustic!