Mânăstirea Bistriţa

Bistrița a fost o falnică mânăstire medievală, ctitorită acum mai bine 500 de ani de o familie boierească foarte puternică pe atunci, Craioveștii. Având curtea mai întâi la Strehaia iar apoi la Craiova, boierii Craiovești dominau viața politică din Țara Românească, fiind 4 frați: Barbu -  mare ban al Olteniei, Pârvu - vornic, Danciu - ocupând pe rând diverse funcții în divanul domnesc și Radu - postelnic.
Atât de mare era influența lor încât au intrat în conflict cu Voievodul Mihnea cel Rău (1508-1509) care a asediat și distrus mânăstirea iar pe boieri i-a surghiunit. Scăpând totuși cu viață, Craioveștii au revenit cu ajutor turcesc și l-au alungat pe domn, care avea să fie asasinat un an mai târziu la Sibiu. Tot ei i-au scornit porecla de "cel rău", cu care a și rămas în istorie, încă o dovadă că aceasta este scrisă de învingători și de cei puternici. 
Familia Craioveștilor avea chiar să reușeașcă să urce pe unul de-al lor pe tronul Țării Românești, pe Neagoe Basarab (1512-1521). Se presupune că acesta a fost copil din flori al lui Pârvu, deși Neagoe și-a construit o descendență din Basarabi (Basarab cel Tânăr zis Țepeluș Vodă) și din acest motiv s-a intitulat "Neagoe Basarab", ca să fie clar pentru toată lumea!
În timpul luminatei sale domnii, mânăstirea avea să fie reconstruită și va rămâne o mânăstire importantă în Țara Românească. Prestigiul său este sporit de aducerea, de la Constantinopol, în sfântul lăcaș, a moaștelor Sfântului Grigore Decapolitul. Totuși, cu trecerea anilor mânăstirea a avut de suferit, mai ales de la cutremure, iar în secolul 19 era deja în stare foarte proastă.
Așa se face că mânăstirea pe care o vedem astăzi nu este deloc cea ctitorită de Craiovești. Cum ar fi putut să fie, în acest grandios stil neoclasic? Nu, forma actuală a mânăstirii datează din perioada domnilor Gheorghe Bibescu (1843-1848) și Barbu Știrbei (1848-1856 cu întrerupere).
Remarcabilă este pictura interioară, fost executată în stil neoclasic de Gheorghe Tattarescu (1820-1894). Interioarele sunt de catedrală prin proporțiile uriașe ale bolților și frumusețea frescelor.
Pe un delușor lângă mânăstire se păstrează din vremea Craioveștilor doar bolnița. Contrastând prin mărime și stil, este o mică mărturie din zbuciumatele vremuri feudale cu voievozi și turci, ce a ajuns până în zilele noastre.

Bistriţa Monastery

Bistriţa was was an important medieval monastery founded about 500 years ago by an important boyar (noble) family, the Craioveşti (from Craiova, Oltenia region). They dominated the political scene for several decades and were at one time a formidable clan made up of four brothers: Barbu - ban (governor) of Craiova and Oltenia region, Pârvu - vornic (handling internal affairs of the realm), Danciu - with several high ranks in the princely council and Radu - postelnic (handling the protocol of the prince).
Such was their influence that they entered into conflict with Prince Mihnea the Mean (1508-1509) who besieged and reduced Bistriţa Monastery to rubble. The Craioveşti somehow escaped and with help from the Ottomans, they overthrew Mihnea, who was assassinated one year later in Sibiu. Skillfull proagandists, they entrenched this nickname "the Mean" into popular consciousness, another proof that history is written by the powerful, by the winning party. 
The Craioveşti family shall even succeed into putting one of their own on the throne of Wallachia, Neagoe Basarab (1512-1521). It is thought that he was a natural child of Pârvu Craiovescu. However, Neagoe built himself a legitimate princely descendance from the ruling Basarab family and this is why he went down in history as "Neagoe Basarab". 
His reign was enlightened, developing the arts and building Curtea de Argeş Monastery. He also saw Bistriţa Monastery rebuilt and it remained an important monastic center in Wallachia (the relics of Saint Gregory of Decapolis were brought here). However, the passing centuries left their mark and the monastery was in a very bad state in the 19th century. Princes Gheorghe Bibescu (1843-1848) and Barbu Știrbei (1848-1856 with interruption) rebuilt it completely in neoclassic style and it was painted by the main Romanian neoclassicist Gheorghe Tattarescu (1820-1894). The old medieval monastery now looks like a first class cathedral, something rather unusual in the foothills of the Carpathians. 
On a small hill near the monastery, only the secondary, smaller church, which belongs to the main monastery, remains from the times when boyars feuded and the Turks crossed the Danube into medieval Wallachia.   
    





Comentarii