miercuri, 28 iunie 2017

Parcul Copou

În iarna nu este anotimpul ideal pentru a vizita Parcul Copou, însă așa a fost să fie. Am vrut numaidecât să vizitez miticul parc din Iași și obiectivele sale emblematice: Obeliscul cu lei și Teiul lui Eminescu. 

Cea mai veche grădină publică din Iași, a fost amenajată începând cu 1833, iar primul ei simbol a fost Obeliscul cu lei.

Inaugurat în 1841, a fost ridicat la inițiativa cărturarului Gheorghe Asachi  (1788 - 1869) în cinstea Regulamentelor Organice (prima constituție a Principatelor române) și în onoarea domnitorului Mihail Sturdza (1834 - 1849).

La scurt timp, Copoul avea să devină emblematic pentru încă un timp: un tei multisecular ce a pre-existat parcului. L-a remarcat și Asachi, dar Eminescu este cel care i-a conferit titlul de noblețe, fiind denumit, în memoria poetului, "Teiul lui Eminescu". 

dedicația de pe monumentul poetului

Grădina Copou are și o alee a clasicilor, dominată de figura bunului prieten al lui Mihai Eminescu: Ion Creangă. 

Eu abia aștept să revăd Iașiul și cu siguranță Grădina Copou, vara, iar acest articol va fi actualizat corespunzător. 
Astfel se încheie relatarea despre orașul celor șapte coline, care m-a surprins cu multitudinea de muzee și obiective turistice. Iași ocupă un loc special în istoria României și pe orice circuit turistic în țară.
Părăsim, așadar, capitala Moldovei pentru dealurile și câmpiile însângerate ale Vrancei: urmează o serie despre câmpurile de bătălie din Primul Război Mondial și mausoleele ridicate în memoria eroilor căzuți.    


miercuri, 21 iunie 2017

Mânăstirea Cetățuia

Mânăstirea Cetățuia a fost printre principalele obiective pe care voiam să le vizitez la Iași.

Fortificată pe un deal din sudul orașului ca o adevărată cetate, a fost fondată de temutul și vicleanul domnitor Gheorghe Duca, care a domnit de 3 ori în Moldova (1665 - 1666, 1668 - 1672, 1678 - 1683), o dată în Țara Românească și a dobândit și titlul de Hatman al Ucrainei.

Voievodul este un personaj principal, cinic și intrigant, în romanul lui Mihail Sadoveanu "Zodia cancerului sau vremea Ducăi - Vodă", un domnitor suficient de bogat să înalțe o falnică mânăstire, pe deasupra și bine întărită.

De altfel, când sultanul Mehmed al IV-lea s-a interesat de cheltuielile pentru mânăstire, domnitorul l-a amăgit că doar 30 de pungi de aur, probabil pentru a nu dezvălui adevărata avere cheltuită și să provoace invidia padișahului. 
De altfel acesta din urmă a fost oaspetele mânăstirii în anul 1672 când turcii au cucerit Podolia, cu Cetatea Camenița.

Întâmplarea face că am reușit să vizitez mânăstirea doar după lăsatul nopții; era cu atât mai impresionantă, austeră, marțială. 

Am avut norocul de a o găsi deschisă. Fresca e ștearsă, dar e veche, originală.

detaliile fațadei 

De mai multe ori mânăstirea a servit ca refugiu domnitorilor Moldovei și a fost de mai multe ori asediată.

Mânăsitrea a intrat în ruină, mai ales după secularizarea averilor mânăstirești și a fost salvată prin restuararea din 1911, la inițiativa Casei Regale și cu ocazia jubileului de 50 de ani a Universității Iași.

Cu acea ocazie au fost reclădite egumenia sau casa domnească (în imagine), ceea ce conferă ansambului un grad ridicat de autenticitate.

Prin poziția pe care o ocupă, istoria și înfățișarea sa de autentică mânăstire fortificată medievală, Cetățuia rămâne pentru mine unul dintre locurile preferate din Iași, pe care mi-l doresc să-l revăd cât mai curând și vara, pe lumină.

miercuri, 14 iunie 2017

Mânăstirea Galata

Când am vizitat Mânăstirea Galata, era o vreme de câine și un frig de crăpau pietrele. 
Locul se găsește ușor: pe șoseaua Nicolina, la două stații după Podul Roș, se face pe dreapta șoseaua Tudor Neculai iar apoi strada Mânăstirii.

Am căutat-o anume și nu concepeam să plec din Iași fără să o văd, făcând parte din mânăstirile fortificate ale orașului. Mai are și un nume sonor, istoric, de care auzisem. Curând se înfățișa, măreață, în fața mea.

Mânăstirea a fost fondată în anul 1583 de domnitorul Petre Șchiopul și poartă numele unui cartier din Constantinopol, loc de exil pentur domnitorii aflați în așteptarea firmanului de înscăunare în principatele române.

Pe portă se află, în mod interesant, blazonul familiei Sturdza, din nou cu interesantul simbol al clepsidrei înaripate. Probabil ilustra familie s-a numărat la un moment dat printre binefăcători.

Aflat de 4 ori pe tronul Moldovei (în intervalul 1574 și 1591) ctitorul, Petru Șchiopul, era de fapt din dinastia munteană a Basarabilor. Domniile i-au fost întrerupte de o serie de pretendenți, printre care legendarul Nicoară Potcoavă, imortalizat în romanul lui Mihail Sadoveanu
Detaliu interesant: lui îi datorăm supraviețuirea celebrului portret al lui Vlad Țepeș, având în vedere că domnitorul l-a luat cu el în exilul din Tirol, după ultima domnie (1591) iar tabloul s-a păstrat, până în zilele noastre, la castelul Ambras din Austria.

Detaliu romantic: în ctitoria sa, pe care nu a apucat să o mai termine, s-a căsătorit în secret domnitorul cu Irina Botezat, o femeie din popor, cu care avea un fiu, Ștefan.
Apoi, după exilul domnitorului, mânăstirea a fost îngrijită de fiica sa, Maria, care a salvat-o de la ruinare. 

Zidurile de incintă ale mânăstirii au fost înălțate abia mai târziu, în anul 1735.

În timpul Eteriei, la Mânăstirea Galata și-a stabilit cartierul general Alexandru Ipsilanti.

După seculalizarea averilor mânăstirești, Galata a servit ca biserică parohială iar, în perioada interbelică, a fost închisoare.
Timp de zece ani, între 1961 și 1971, mânăstirea a fost restaurată, fiind reconstruit și palatul domnesc, ce se ruinase de-a lungul secolelor.

Biserica este masivă, m-a impresionat, din exterior. Din punct de vedere arhitectural, specialiștii identifică elemente ale arhitecturii muntene, ce se îmbină cu cele tipic moldovenești (intrarea dinspre latura sudică, ocnițele...).

Vremea neprielnică, faptul că am găsit biserica închisă, toate astea fac că nu m-am bucurat așa de mult de vizită. Mi se părea prea goală curtea, după vizite la obiective precum Golia și Cetățuia, mai ales. Sunt convins, însă, că a fost o impresie conjuncturală și aștept ocazia de a revedea, deschisă și sub cer albastru Mânăstirea Galata. 

miercuri, 7 iunie 2017

Mânăstirea Frumoasa

Stând în Nicolina la prieteni, nu eram deloc departe de Mânăstirea Frumoasa. Este practic primul monument pe care l-am văzut, iarna aceasta în Iași. M-a luat prin surprindere, ieșind dintre blocuri, să mă întâlnesc cu istoria, cu o mânăstire care își merită atât de bine numele.

Staying in Nicolina neighbourhood with friends, I was not at all far from Frumoasa Monastery. It is practically the first monument I saw in Iași this winter. It took me by surprise, coming from behind the appartment buildings, stumbling upon history and a monastery that deserves its name, "beautiful", so well.

Aflată în partea de sud a orașului, la poalele dealului Cetățuia, Mânăstirea Frumoasa a fost mai mereu un loc important în istoria orașului și este și astăzi clasat monument istoric de interes național.
A fost ctitorită de hatmanul Melentie Balica între anii 1583-1586 când s-a întors din bejanie din "Țara Leșască" (Polonia).

Situted in the south of the city, at the foot of Cetățuia Hill (Fortress Hill), Frumoasa Monastery was practically always an important place for the history of the city and is still today a monument of national importance.
It was built by hetman Melentie Balica between 1583 and 1586 when he came back from his Polish exile.

Ca multe altele, și această biserică s-a ruinat în timp, astfel încât a fost ctitorită din nou, în anul 1729 de Grigore Ghica al II-lea.
Din această perioadă datează numele mânăstirii, fiind construită în stil renascentist și impresionând la acea vreme. Mai mult, mânăstirea a găzduit numeroși călători și delegații străine, în drum spre Iași sau mai departe.

Like many others, this church also was ruined in time. It was rebuilt in 1729 by Prince Grigore Ghica II.
The name of the monastery dates from this time, being built in Renaissance style and impressing its contemporaries. Furthermore, the monastery hosted numerous travelers and foreign delegations, on their road to Iași and further on.



Mânăstirea a avut de suferit de pe urma războaielor, în anul 1739 trupele rusești distrugând multe clădiri din incinta mânăstirii, înainte de a se retrage.
În imagine, vechiul palat domnesc, care ar putea fi refăcut și chiar ar trebui.

The monastery suffered from the Russian - Turkish wars. In 1739, Russian troops were quartered in the monastery part of it, before retreating.
In this image are shown the ruins of the prince's residence. It could be restored and should be.

Egumentul Ioasaf Voinescu a ridicat biserica în forma în care se vede azi, între anii 1836 - 1839, în stil neoclasic, cu influențe rusești. Atrag atenția cele patru cupole aliniate. Din păcate nu am putut-o vizita în interior.

Prior Ioasaf Voinescu erected the church in the shape we see today, between 1836 and 1839, in Neoclassic style, with Russian architectural influences. The four aligned domes are a distinct feature of this type of architecture. Unfortunately, it was closed and I could not see it inside.

"Palatul de pe ziduri" este singura clădire din incintă care a supraviețuit, fiind o vreme casă parohială. Este astfel denumit pentru că latura din spate depășește zidurile de incintă. A fost ridicat în 1812. Mașina nu-i din aceeași perioadă. :)

"The Palace on the walls" is the only building that survived, being used for some time as parish house.
It bears this name because it sits on the precinct walls. It was built in 1812. The car is more recent. :)

Tot în incintă se află cavoul familiei Sturdza, printre cele mai vechi din țara noastră în regiunea Moldovei. Mie simbolul clepsidrei înnaripate îmi place foarte mult, l-am mai întâlnit.

The tomb of the Sturdza family is found in the courtyard. It is one of the oldest in Romania (especially the south and eastern parts, where such monuments were not common before 1850). I like the symbol of the winged hourglass, I have seen it before.

Elementul distinctiv al mânăstirii rămâne, totuși, turnul clopotniță. Am stat minute bune să îl privesc, mai ales cupola de tablă ce pare prea grea, prea masivă pentru restul edificiului. Totuși, turnul e trainic și împlinește curând 200 de ani.

The distinctive element of the monastery remains the belltower. I admired it for several minutes, especially the dome, which looks almost too massive for the tower. However, it holds together and is almost 200 years old.

Deși iarnă și foarte frig, am prins mânăstirea într-o dimineață însorită, foarte frumoasă. Deși nu este tocmai la îndemână, nu cred că ar trebui cineva să vină la Iași fără a poposi pe la Mânăstirea Frumoasa. A fost și rămâne una dintre podoabele de preț ale orașului.

Even though it was winter and very cold, I saw the monastery in a beautiful sunny morning. Although it is a little bit out of the way, I don't think a traveler in Iași should miss it. It was and remains one of its gems.